Istoria calendarului ortodox
Felul în care numărăm zilele și așezăm sărbătorile are în spate o poveste lungă de aproape două mii de ani. Înainte de venirea Mântuitorului, lumea veche folosea mai multe socoteli ale timpului: egiptenii împărțeau anul în 365 de zile, în vreme ce vechii romani se conduceau după un an de aproximativ 355 de zile. Niciuna nu se potrivea întocmai cu mersul soarelui, așa că, an după an, se aduna o diferență de aproape zece zile între aceste calendare și anul astronomic real.
Îndreptarea a venit de la Iulius Cezar. În anul 46 înainte de Hristos, el a rânduit un calendar nou, mai apropiat de mișcarea soarelui, care i-a purtat numele: calendarul iulian. Acesta a rămas socoteala întregii creștinătăți vreme de aproape cincisprezece veacuri, iar după el au fost așezate praznicele și pomenirile sfinților pe care îi cinstim și astăzi.
Cu timpul însă, s-a văzut că nici calendarul iulian nu era desăvârșit. Mica nepotrivire față de anul ceresc se aduna, încât, după mai bine de un mileniu, echinocțiul de primăvară nu mai cădea la data cuvenită. Pentru a îndrepta lucrurile, în anul 1582 papa Grigorie al XIII-lea a poruncit o reformă, iar calendarul corectat a primit numele de „gregorian”, cunoscut la noi și ca „stilul nou”. Lumea catolică l-a primit repede, însă Bisericile Ortodoxe au rămas, din rațiuni de credință și de rânduială, la vechiul calendar iulian, numit de atunci „stilul vechi”.
Apropierea a venit abia în veacul trecut. La un congres ținut la Constantinopol în anul 1923, cele mai multe Biserici Ortodoxe au hotărât îndreptarea calendarului bisericesc, fiecare urmând să o pună în lucrare la vremea potrivită. Biserica Ortodoxă Română a făcut acest pas în anul 1924: ziua de 1 octombrie a devenit 14 octombrie, fiind sărite cele treisprezece zile cu care vechiul calendar rămăsese în urmă. Așa s-a născut calendarul pe care îl numim astăzi „îndreptat” și după care sunt așezate sărbătorile cu dată fixă din calendarul ortodox.
Un lucru a rămas însă neschimbat: data Sfintelor Paști. Învierea Domnului se socotește și în zilele noastre după vechea rânduială iuliană, păstrată din veacuri, legată de echinocțiul de primăvară și de luna plină de după el. De aici vine și neconcordanța, în multe ani, dintre Paștele ortodox și cel al Bisericii Romano-Catolice, care folosește socoteala gregoriană.
Așadar, calendarul ortodox de astăzi este rodul unei lungi cumpăniri între precizia astronomică și credincioșia față de tradiție. El îmbină îndreptarea sărbătorilor fixe cu păstrarea vechiului mod de a afla ziua Învierii, ținând laolaltă rânduiala primită de la Părinți și ritmul firesc al anului. Pentru fiecare zi a acestui an, calendarul de mai sus îți arată sfântul sau sărbătoarea pe care Biserica o prăznuiește, iar acolo unde avem, îți așază alături o cântare sau un articol pe aceeași temă.